Abuzul de substanțe se defineşte prin utilizarea necorespunzătoare  a unei substanţe, provocând o alterare a funcţionării sau a unei suferinţe semnificativ clinic şi care implică cel puţin unul dintre elementele următoare timp de 12 luni: 

1. Incapacitatea de a realiza obligațiile majore (la locul de muncă, acasă)

2. Expunere în fața unui pericol fizic

3. Probleme judiciare

4. Dificultăți judiciare

Acestea nu sunt criterii ce ţin de cantitate.

Viziunea de bază a dependenței este biomedicală, este legată de substanță și se trece prin etapele clasice ale creării de dependență. Descoperim, încercăm, simţim plăcere, recompensă, apoi se pierde controlul asupra comportamentului. Efectele negative nu împiedică persistenţa simptomelor  negative (toleranţa şi sevrajul).

Toleranţa poate fi definită astfel:

• Obişnuiţa organismului faţă de consum

• Pierderea sensibilităţii faţă de substanţă după utilizarea repetată

• Necesitatea creşterii dozelor pentru a obţine efectul dorit

Sevrajul

• Efecte resimţite fizic sau psihic neplăcute prin oprirea bruscă a consumului de substanţă

• De exemplu: cannabis: Efecte fizice (agitaţie, insomnii, pierderea în greutate)
                                            Efecte psihice: (iritabilitate, nevrozitate, depresie)

• Rebound: Reapariția excesivă a simptomelor după oprirea bruscă a unei substanțe

• Recidivă: Reapariția simptomelor bolii după întreruperea tratamentului efectiv
  

Drogurile ilicite sunt clasificate în funcție de efectele lor asupra sistemului nervos central. Acestea sunt împărțite în 

3 categorii:

Depresivele diminuează activitatea sistemului nervos.

• Alcool

• Opiacee

• Sedative

• Inhalatori

Stimulentele cresc activitatea sistemului nervos, îl excită.
Unele dintre cele mai frecvente stimulente sunt:

• Cofeina

• Nicotina

• Amfetamina

• Cocaina

Funcțiile principale ale stimulentului cocaină sunt: îmbunătățirea stării de spirit, creșterea energiei și scăderea oboselii. Cu toate acestea, problema este că există o toleranță foarte rapidă și
contra-efectele sunt foarte marcate la oprirea consumului.

Efectele biologice ale cocainei: Dezinhibitor/facilitator social,euforie,bunăstare,hipervigilență, scăderea oboselii, apetitului, Creșterea activității psihice, cum ar fi atenția, creșterea libidoului.

Efecte secundare fizice: tahicardie, transpiraţie excesivă, hipertensiune arterială.

Efecte secundare psihologice: agitație psihomotorie, comportament impulsiv, iluzii, persecuţie
Sindromul Ekbom (o halucinație tactilă legată de cocaină în care se află persoana convinsă ca are viermi sub piele și acest lucru duce la zgârieturi).

Efecte fizice:

• Creştera ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale

• Insomnii şi tremurături

• Lipsa coordonării musculare

• Conştientizarea scazută a atingerii şi a durerii, convulsii

Efecte psihologice:

• Depresie, anxietate şi paranoia

• Comportament violent

• Confuzie, suspiciune şi pierderea controlului

• Comportament similar psihozei schizofrenice

• Dezvoltarea sindromului catatonic, în care persoana devine mută, letargică, dezorientată şi face mişcări repetitive fără sens.
  

Calea dopaminergică mezolimbică este centrul plăcerii, al recompensei. Dopamina este neurotransmiţătorul plăcerii.  Dopamina este implicată în mai multe căi, astfel atunci când aceasta acţionează pe calea mezolimbică, acționează şi pe celelalte căi cerebrale, prin urmare, dacă dopamina este blocată, se inhibă şi alte funcţii motorii, hormonale şi executive care vor declanşa multe alte efecte. Un alt neurotransmiţător implicat în calea recompensei este serotonina care acţionează mai ales asupra dispoziţiei, memoriei, somnului şi asupra mecanismelor cognitive.

În concluzie, prin această schemă se observă cum cocaina, amfetamina şi THC-ul au un impact direct asupra dopaminei, în timp ce morfina, alcoolul, nicotina şi somniferele au un impact direct asupra ariei tegmentală ventrală şi mai puţin asupra dopaminei. Rezultatul fiind că există o activare directă sau indirectă a căii de recompensă, dar indiferent de aceasta, se proiectează asupra cortexului.  Drogurile nu acţionează asupra aceluiaşi sistem. Dezvoltarea unei adicţii este o neuroadaptare asupra sistemului de recompensă.

Acestea sunt unele dintre consecinţele negative fizice şi psihologice pe care le pot provoca cele mai utilizate tipuri de droguri în societatea noastră.
Abuzul acestor substanţe psihoactive poate declanşa o boală psihică sau fizică.  Prin urmare, este foarte important să apelaţi la un specialist pentru a împiedica acele tipuri de comportamente care vă pot dăuna atât dumneavoastră, cât şi celor apropiaţi.

Referinţe:
Reynaud M. (2016). Traité d'addictologie: Comprendre les addictions. Editura:Lavoiser
Kuhn C., Swartzwelder C., Wilson W. (2014). Tripat. Ce trebuie să ştii despre droguri: de la alcool la ecstasy (Nicolau T., Trans.) Editura:Trei
Saunders B, Latt C. (2015) Diagnostic Definitions, Criteria and Classification of Substance Use Disorders, DOI 10.1007/978-88-470-5322-9_107
Poze: Shutterstock