Din ce în ce mai multe persoane se angajează într-un demers terapeutic, din motive diferite: de la a se cunoaşte pe sine şi a-şi îmbunătăți relațiile până a învăța să-şi gestioneze momentele dificile din parcursul existenței sale, cum ar fi: pierderea cuiva drag (doliu), probleme de sănătate, pierderea unui loc de muncă sau separarea de partenerul de viață. Acestea sunt doar câteva exemple pentru care o persoană apelează la serviciile unui terapeut.
Abordarea terapeutică cognitiv-comportamentală se referă la acele comportamente manifestate prin autosugestii multiple automate. Această terapie are ca scop identificarea şi adaptarea dialogului intern în situații diferite. Astfel, identificarea acelor scheme cognitive care ne controlează gândurile, emoțiile şi comportamentele.
Terapiile umaniste pun accentul asupra faptului de a fi autentic şi de a dezvolta capacitatea de a integra emoțiile trăite, sentimentele şi gândurile, cu scopul de a le armoniza într-o manieră creativă.
Terapiile sistemice de familie şi de cuplu au obiectivul de a întrerupe secvențele repetitive ale unor comportamente nedorite prin identificarea şi evaluarea alternativelor posibile. Această abordare pleacă de la ideea că individul este rezultatul unor diferite sisteme de care aparține, în primul rând din sistemul familial care a constituit originea personalității sale.
Aşadar, imaginea pe care o avem despre noi înşine, felul în care acționăm şi gândim, emoțiile noastre sunt rezultatul contextului în care noi am crescut, mai precis, în urma relațiilor pe care le-am avut cu părinții sau membrii familie.
Imaginea pe care ne-o atribuim, fie aceasta critică sau aprobatoare este formată de către raportul pe care l-am avut cu părinții sau persoanele care ne-au îngrijit în timpul copilariei, determinându-se gradul nostru de încredere în sine sau stimă de sine.
Pe larg, echilibrul nostru psihic depinde în mare parte de relațiile nostre trecute sau prezente şi de stabilirea rolurilor pe care le avem în diferite contexte sociale.
Prezentând anumite terapii care ne pot ajuta să identificăm mai uşor dificultățile cu care ne confruntăm, ajungem la studiul lui Bruce Wampold din 2006 care a concluzionat faptul că " unii terapeuți sunt mai eficienți indiferent de problemele tratate".
Astfel spus, tratarea sau vindecarea unor tulburari depinde în mai mare măsură de personalitatea terapeutului decât metoda pe care o foloseşte, terapeutul reprezetând ingredientul pincipal al unei terapii reuşite.
Conform rezultatelor cercetării psihologului Bruce Wampold, s-a demonstrat că variabila “personalitatea terapeutului” este de 9 ori mai importantă decât tehnicile şi metodele desfăşurate de către un terapeut specializat în acea abordare, în asocierea cu variabila “terapie eficientă”.
In concluzie, în țara în care trăim, unde diplomele, certificările sau statul şi reputația oferă poate mai multă credibilitate atunci când ne alegem un specialist.
Este momentul să ne permitem să căutăm acel specialist care are darul vindecării prin natura sa?
Este necesar sa căutăm persoana care are un impact pozitiv asupra noastră prin calități precum empatie, deschidere, căldură şi cunoaştere?
Un terapeut eficient este cel care poate empatiza cu tine, reuşeşte să-ți ofere un cadru terapeutic securizant, fiabil şi flexibil şi prezintă o atitudine non-judecativă.
Articol inspirat din sursa Bibliografica:
L.A. Wampold (2006), What should be valided? The psychoterapist.
C. Lecomte & R. Savard (2004), La supervision clinique
